Au fost 3 saptamani foarte agitate pentru mine. Am de facut biciclete acum cam pana la mijlocul lui aprilie. Sper ca in felul acesta sa am timp sa termin cu placere si cu rabdare Gazelle-le pe care le mai am acum. Una dintre ele a plecat la Cip, mai ales cu ajutorul lui care si-a adus aportul. Gazella lui e cam de varsta tatalui meu, scoasa pe strazi prin anii '50. Si asta nu e tot.Sunt fascinat de cata grija pentru detalii au olandezii. Iar logo-ul Gazelle... observati vreo asemanare intre el si bicicleta aceasta?

low ride

M-a sunat un prieten de dimineata. Cauta un low ride, in genul Pegasului modelul kent, de care unii dintre noi s-au bucurat o vreme pana au trecut la MTB. De data aceasta ne-am intalnit si ne-am apucat impreuna de treaba. E placut sa bei un sprit, sa asculti vrabiute si la sfarsit sa vezi ce a iesit...

Bita asta e un Union pe care l-am prins in poza iarna care tocmai a trecut si am uitat un pic de ea. Ma intreb de ce batranii prefera bicicletele acestea? Am auzit de curand un om in varsta povestind ca el a crescut la casa si apoi au venit comunistii, s-a mutat la bloc cu toate ca isi dorea sa aiba propria lui curte. Alti vecini de-ai lui au trait o viata la bloc si nici nu isi imagineaza sa aiba o gradina, sau un gutui sub care sa isi invite prietenii la sprit. Pana la urma a reusit i-a iesit batranuui si a reusit sa isi cumpere o casa pe pamant, undeva pe niste dealuri, care ii aduc aminte de copilaria lui. Si bicicleta asta a ajuns sa fie purpurie. Poze in curand...

si eu si eu

Ia uitati ce am gasit... Un mini bike. Merita si ea putin spatiu printre bicicletele mari.

Aceasta e ultima bicicleta din prima serie de biciclete salvate si care si-au gasit stapan...

Si asa mi-am mai gasit un "hobby". Sau mai bine spus mi-am regasit un hobby. Despre Lego este vorba. Aduc mai multe biciclete. Le fac bucati. Apoi arunc ce e de aruncat. Curat de rugina, vopsesc si incepe constructia si improvizatia. Cand eram mic asta era una dintre activitatile cele mai placute, construitul. D'asta am terminat eu REI-ul la ASE.

Si virusul s-a raspandit in primul rand intre prieteni... Fiecare si-a ales cate o bicicleta asa ca au urmat si altele.

Si astea sunt primele biciclete care au fost gata in primele doua saptamani.

De aici am ales eu primele biciclete...

Am ajuns si eu in Amsterdam. Putin manipulat la inceput de ce se aude la TV, prin ghiduri sau din gurile prietenilor despre acest oras, am reusit in cateva ore sa ma obisnuiesc cu el si cu multitudinea de caractere care se plimba pe strazile sale. Astfel am putut sa traiesc si eu o experienta strict personala, de la zero, doar prin ochii mei. Am fost uimit de linistea care il acoperea, de numarul mare de oameni care au renuntat la comoditati, cum ar fi mersul cu masina,si au ales sa mearga cu bicicleta, de acel tramvai prietenos care intorcea linistit, rabdator si silentios fara a speria pe nimeni, intr-o piateta in care cu putin timp inainte sa ajunga era plina de oameni. Nu exista borduri. Uau. Cam asa sunt si oamenii, par a avea legile lor interioare, omenesti, de bun simt. Asta nu scrie nicaieri. De ce toti oamenii zambesc si parca au o placere deplina in ceea ce fac? Un santierist caruia ii se plimba pe buze o melodie si un zambet, un biciclist imbracat business, servieta cu contracte intr-o mana si... ciorapi rosii. Si el canta. Am vazut apoi un alt biciclist, de data aceasta o mamica care se plimba cu baietelul blond impreuna cu un bichon maltez si o orhidee intr-un giveci. Parca incepuse un film de poveste. M-am asezat pe o banca si am privit. Parca mintea imi incepea sa imi fabrice vise, vise care sa ma aduca acolo in viitorul apropiat. Am observat ca aici pana si "alergatul" dupa fete se face pe bicicleta. Vreau si eu o bicicleta. Cam asa cred ca au inceput sa imi atraga ele atentia. Atatea tipuri de oameni, parca ii observi altfel cand au si ei chef de viata si nu se vede pe fata lor o nemultumire si o framantare continua.

La gara a fost incredibil sa vad o parcare pe trei etaje plina cu biciclete. Care mai de care mai colorate, cu bun gust sau doar mazgalite, cu forme ciudate, mai neingrijite sau chiar parasite. Bicicletele astea parasite m-au atras pe mine. Erau biciclete vechi, facute cu simt de raspundere de batranii olandezi, care au imbinat calitatea, cu esteticul si utilul. Biciclete care au rezistat multi ani pana a la marketing, care a fost mai puternic. Cel care i-a convins pe oameni ca au nevoie de o bicicleta noua. Asa ca mi-am propus sa iau la Bucuresti cateva biciclete parasite si sa le transform in ceva placut ochiului si mai ales picioarelor. Sa le ofere bucurestenilor o mica placere prin orasul lor, aceea de a fi turisti in Bucuresti.