Aceasta e ultima bicicleta din prima serie de biciclete salvate si care si-au gasit stapan...

Si asa mi-am mai gasit un "hobby". Sau mai bine spus mi-am regasit un hobby. Despre Lego este vorba. Aduc mai multe biciclete. Le fac bucati. Apoi arunc ce e de aruncat. Curat de rugina, vopsesc si incepe constructia si improvizatia. Cand eram mic asta era una dintre activitatile cele mai placute, construitul. D'asta am terminat eu REI-ul la ASE.

Si virusul s-a raspandit in primul rand intre prieteni... Fiecare si-a ales cate o bicicleta asa ca au urmat si altele.

Si astea sunt primele biciclete care au fost gata in primele doua saptamani.

De aici am ales eu primele biciclete...

Am ajuns si eu in Amsterdam. Putin manipulat la inceput de ce se aude la TV, prin ghiduri sau din gurile prietenilor despre acest oras, am reusit in cateva ore sa ma obisnuiesc cu el si cu multitudinea de caractere care se plimba pe strazile sale. Astfel am putut sa traiesc si eu o experienta strict personala, de la zero, doar prin ochii mei. Am fost uimit de linistea care il acoperea, de numarul mare de oameni care au renuntat la comoditati, cum ar fi mersul cu masina,si au ales sa mearga cu bicicleta, de acel tramvai prietenos care intorcea linistit, rabdator si silentios fara a speria pe nimeni, intr-o piateta in care cu putin timp inainte sa ajunga era plina de oameni. Nu exista borduri. Uau. Cam asa sunt si oamenii, par a avea legile lor interioare, omenesti, de bun simt. Asta nu scrie nicaieri. De ce toti oamenii zambesc si parca au o placere deplina in ceea ce fac? Un santierist caruia ii se plimba pe buze o melodie si un zambet, un biciclist imbracat business, servieta cu contracte intr-o mana si... ciorapi rosii. Si el canta. Am vazut apoi un alt biciclist, de data aceasta o mamica care se plimba cu baietelul blond impreuna cu un bichon maltez si o orhidee intr-un giveci. Parca incepuse un film de poveste. M-am asezat pe o banca si am privit. Parca mintea imi incepea sa imi fabrice vise, vise care sa ma aduca acolo in viitorul apropiat. Am observat ca aici pana si "alergatul" dupa fete se face pe bicicleta. Vreau si eu o bicicleta. Cam asa cred ca au inceput sa imi atraga ele atentia. Atatea tipuri de oameni, parca ii observi altfel cand au si ei chef de viata si nu se vede pe fata lor o nemultumire si o framantare continua.

La gara a fost incredibil sa vad o parcare pe trei etaje plina cu biciclete. Care mai de care mai colorate, cu bun gust sau doar mazgalite, cu forme ciudate, mai neingrijite sau chiar parasite. Bicicletele astea parasite m-au atras pe mine. Erau biciclete vechi, facute cu simt de raspundere de batranii olandezi, care au imbinat calitatea, cu esteticul si utilul. Biciclete care au rezistat multi ani pana a la marketing, care a fost mai puternic. Cel care i-a convins pe oameni ca au nevoie de o bicicleta noua. Asa ca mi-am propus sa iau la Bucuresti cateva biciclete parasite si sa le transform in ceva placut ochiului si mai ales picioarelor. Sa le ofere bucurestenilor o mica placere prin orasul lor, aceea de a fi turisti in Bucuresti.